Romanian History and Culture

A Library of Knowledge from the Web. An Educational Website

In Memoriam Professor Doctor Vasile Dragut          (1928 - 1987)

 

 

 Photo and text at: http://www.romania.activtravel.ro/churches.html

 One of the oldest Romanian Orthodox monasteries, the old church, at Rameti, which still exists, built in the 13th century, has offered protection to anybody passing through this region ever since, and it is the final resting place of Professor Doctor Vasile Dragut, fondly nicknamed by all his students Basil Joli.

The original church was built in 1214, before  the Mongol invasion of 1241, and it has several coats of paintings dating from 1300 to 1803. It was abandoned for 100 years and it was partly destroyed by several enemy attacks. The church became a monastery in 1932 due to Monk Evloghie Ota`s efforts. In 1955 the religious center became a nun monastery and in 1960 it is turned into a chalet.

It re-became a monastery in 1982. The new church began being built in the same year and it was finished ten years later.
Nowadays there is a museum inside the monastery which consists of a valuable collection of icons painted on wood and glass, a collection of old books, ethnographic objects and other religious objects. Patron saints or religious celebrations: the Healing Spring, St. Mary`s Birth and St. Nicholas for the church`s vicarage and St. Mary`s Day and St. Peter and Paul for the new church.

 Photo at: http://nl.trekearth.com/gallery/photo476205.htm

 http://www.transylvania-hotels.travel/The_Place_where_Heaven_meets_the_Earth

http://www.romanian-monasteries.go.ro/alba/ramet.htm 

 

 

 Standards and Training Committee 1983 ICCROM
From left to right: Nobuo Ito, Cynthia Rockwell, Johan Lodewijks, Paul Perrot, Rakhaldas Sengupta, Agnes Ballestrem, Cevat Erder and Vasile Dragut, former director of 
Comisia Centrala de Stat a Patrimoniului Culturii Nationale until 1977 when he refused to sign the demolition order of churches affected or not by the earthquake, ordered by Ceausescu.

  Since 1979, the ICCROM Award has been granted to individuals who have given a significant contribution to the development of the institution, and who have special merit in the field of conservation, protection and restoration of cultural heritage. This award is given each biennium to one or two nominees who have been chosen by the Council.  Vasile Dragut received the award in 1990.

 

  Vasile Drăguţ (n. 9 ianuarie 1928, Craiova - d. 1 noiembrie 1987, Bucureşti) profesor şi istoric de artă, personalitate de seamă a culturii româneşti

http://www.inmi.ro/publicatii/B.C.M.I.-V.Dragut.si.statiuni.pdf

Din ARHIVA - Nr. 12, 6 martie 2008.   Revista de analiza si informatie culturala.
 http://www.fanart.ro/acropolis/291.html  


In memoriam Vasile Dragut – Cartea cu hieroglife a unui destin
 by Armand Steriadi  

 La doua decenii de la disparitia sa, (2007) catedra ITA a Universitatii Nationale de Arte si-a omagiat magistrul , in cadrul unui simpozion comemorativ ,

la care au articipat , printre alti invitati : conf.univ.dr. Ruxandra Demetrescu, rector UNA rof. univ.dr. Corina Popa, decan ITA , prof.univ.dr. Barbu Cioculescu , prof.univ. r. Dan Mohanu , dr. Tereza Sinigalia,INMI, dr. Gheorghe Vida- Institutul de Istoria Artei “ G.Oprescu “ , prof. univ.dr. Ioan Opris , prof.univ. Constantin Blendea, prof.univ.dr. Razvan Theodorescu, Simona Cioculescu , s.a . )

<< ... prin tinerii mei discipoli , ma prelungesc in timp si ma intregesc
ca existenta . >>

 

Professor Vasile Dragut ITA (History and Theory of the Arts) class of 1970. From right to left: Oroveanu-RIP, Ani, Cartinel Cincheza-Buculei, Iliescu, Marina Enache, now Hunciag (this website builder), Ghiuri Geza and others at Alba Iulia Summer Workshop, 1968. Photo/collage Marina Hunciag.


Intr-un anume fel , Vasile Dragut a trait simultan in doua realitati : intr-una rasariteana , puternic relationata istoric , a pastrarii coerentei interioare si a specificitatii umane prin proiectia simbolica si prin aspiratia spirituala , si intr-una apuseana , marcata de avatarurile globalizarii , in care – dincolo de spatiul totalitar , acut dezumanizant – profesorul si carturarul si-a conturat si extins dialogul intercultural . El si-a pastrat nealterata credinta in trimful adevarului , al exercitiului rememorarii ca forma a rezistentei si a continuitatii .
El a vazut mult mai profund ca altii acea totalitate a mostenirii culturale ( demagogic vehiculata in epoca ) , exprimata in varii forme si marturii ; in acest sens a promovat un alt fel de raport intre patrimoniul istoric edificat si cel mobil , la el contribuind si experientele sale de documentarist si lector al obiectului muzeal .
In activitatea sa de intemeietor si reformator de sistem cultural , Profesorul a fost insotit de cativa colaboratori , intre care s-a distins prin statornicia demersului , prietenul sau, arheologul Radu Florescu .

Pe lista contributiilor sale fertilizatoare se va putea asadar include: dezvoltarea legaturilor dintre arheologia monumentelor istorice si arhitectura lor , avand ca obiectiv cercetarea interdisciplinara. Ca rezultat al demersurilor sale arheologia (antica si mai ales cea medievala ) si-a extins campul operational (profesorul sustinand de altfel prin intermediul fotografiei aeriene o aprofundata documentatie topografica asupra monumentelor si siturilor arheologice). O alta actiune stimulatoare a sa a constat in extinderea cercetarii istorice si indeosebi a celei de istoria artei , in documentarea ce precede restaurarea monumentelor .
In intreaga sa activitate, incepand cu cea de cercetator stiintific la Institutul de Istorie a Artei, continuand cu cea didactica la Institutul de Arte Plastice “ Nicolae Grigorescu “, pana la cea organizatoric-formativa ( director , rector , redactor-sef ), Vasile Dragut s-a dedicat muncii de cercetare , restaurare si conservare a valorilor spirituale autohtone ( lacasul de veci a fost ales de el insusi in cea mai veche vatra de spiritualitate
romaneasca din Ardeal- Manastirea Rameti – pentru care a insemnat prin initiativa, documentari si stradanii , un nou ctitor ) .
Inca din anii adolescentei – isi amintea colegul lui savist , Barbu Cioculescu – istoricul de mai tarziu isi vadea pasiunea ce avea sa-l duca spre studiul artei romanesti .
Dintre lucrarile sale se pot aminti : “ Dragos Coman autorul frescelor de la Arbore “( 1969 ) , “ Pictura murala din Transilvania sec. XIV-XV “ ( 1970 ) , “ Arta brancoveneasca “ ( 1971 ) , “ Humor “ ( 1973 ) , “ Pictura romaneasca in imagini “ ( 1970) , “ Dictionar enciclopedic de arta medievala romaneasca “ ( 1976 ) , “ Arta gotica in Romania “ ( 1979 ) , “ Arta crestina in Romania sec. XV ( 1985 ) , “ Vasile Grigore “( 1985 ) , la care se adauga editarea volumului Mora-Philippot ( Conservarea picturilor murale ) si altele ramase in stare de proiect ( precum acea monumentala monografie consacrata artei vechi romanesti , de cca 1600 de pagini ) .
Carturar de talie europeana , Vasile Dragut a fost dorit sa dirijeze destinele unor importante organisme internationale de specialitate ( v. si calitatea sa de membru in Comitetul de conducere si presedinte al Adunarii Generale al Institutului International pentru Conservarea si Restaurarea Bunurilor Culturale , in perioada 1984-1986 ) ; de asemenea , el a purtat o bogata corespondenta cu mari personalitati ale domeniului , precum : Paolo si Laura Mora , Manolis Chatzidakis , Leandros Vrannoussis , Dinu Adamesteanu , Pavel Chihaia , s.a. . Comisia Centrala de Stat a Patrimoniului Culturii Nationale a avut in el un veritabil mentor ( aceasta comisie – pana la data fatidica a anului 1977 – a fost un real pilon in mentinerea strategiei pentru protectia patrimoniului cultural ; in acest cadru s-au pregatit acele proteste impotriva defiintarii abuzive a unor exceptionale monumente istorice , adresate autoritatilor vremii ( fiind semnate de acesta impreuna cu alti colegi precum Radu Popa , Grigore Ionescu , Razvan Theodorescu , Dionisie Pippidi si Dinu C. Giurescu ) .
Viziune si claritate a dovedit Profesorul si atunci cand – dupa desfiintarea DFCN – a dezvoltat activitatea de restaurare in cadrul Institutului de Arte Plastice ‘ Nicolae Grigorescu “ , pe care l-a condus exemplar ( marturie fiind aici , eforturile sale de recuperare a acelor edificii reprezentative din mediul rural , de salvare a unui valoros fond arhitectural traditional , existent la : Sighetu Marmatiei , Bujoreni-Valcea , Golesti , Negresti-Oas sau Rameti ) . Tot de activitatea sa e legata si descoperirea numelui Arhiepiscopului Ghelasie , pe un strat de pictura din 1377 , in biserica monument istoric de la M-rea Rameti , nume ce este pana acum cea mai veche atestare a organizarii vietii ecleziastice transilvane .
Intr-o generatie prea des certata de ursitoare , el a fost un semn al dorintei de viata . Entuziasmul lui nu se traducea in patetismul gestului sau intr-o efemera dorinta de implinire a proiectelor ; dimpotriva , semnul existentei sale a fost echilibrul , nealterat de spinii incertitudinilor . Istoria artei a insemnat pentru Vasile Dragut altceva decat o simpla acolada de date , un breviar bibliografic : a fost o “ colectie “ de drumuri , un rapel al calatoriei investita cu valoare existentiala .
Oricine va citi paginile pe care le-a scris despre pictura , sculptura , arhitectura romaneasca a acelor evuri indepartate va intrevedea – dincolo de sobrietatea si eleganta expresiei – marturia unei indimenticabile pasiuni .
Esential pentru el , a cunoaste lucruri nu poate avea sens decat daca asta inseamna a le “ consolida “ dainuirea .

Fondul bibliotecii  Stavropoleos din Bucuresti s-a dezvoltat prin donatia prof. dr. Vasile Dragut, fost rector al Institutului de Arte Plastice din Bucuresti. Donatia a fost facuta prin amabilitatea sotiei sale, doamna Gabriela Patulea-Dragut.

 Ministerul Culturii si Cultelor, Romania

 VASILE DRAGUT AWARD

2002; ... “Ioan Bacescu” Award for the patrimony obtained in 2004 for the project promoting the cultural ...
www.muzeultaranuluiroman.ro/en/index.php?page=premii&link..

 

2004; Preservation and restoration of wall paintings inside the Church Man of Surpatele News Content, County Valcea

Designed in 1706, founded by Mrs. Marica, wife of Constantin Brâncoveanu, valuable mural from all Surpatele Monastery is an important reminder to assess activity at Hurezi school of painters.

Restoration work was funded by the Diocese Râmnic and was executed and completed in 2004 the company ART GROUP Restauro, restorers Simona Patrascu Catalina Corina Anca Nicolaescu and, with the coordinator for the restorer Silviu Petrescu, Lecturer at the Department of Restoration - Conservation National University Art Bucharest.

Interventions, involving an unusual degree of difficulty for assemblies Brancoveanu, marked the adequacy of technical solutions to the situation exemplary monument of exceptional quality and chromatic reintegration, have played the whole unit mural. An exceptional monument and restoration on an as is support premiers together copies of this work.

http://gingasia.blogspot.com/2008/07/manastirea-stavropoleos.html

Gabriela Patulea Dragut exhibit at the Cotroceni Museum

 At the opening of this exhibition, Academician Razvan Theodorescu and university professors Ruxandra Demetrescu, Teresa and Ion Opris Sinigalia evoked the personality and work of Professor Vasile Dragut, late husband of the artist.

http://www.muzeulcotroceni.ro/calendar2008/dragut.html

 SELECTIVE BIBLIOGRAPHY

DRAGUT, Vasile. Die Wandmalerei in der Moldau im. 15.und. 16.Jahrhundert. ...... Spring Books, London o.J.[1957],. 78 S.u.157 Taf., 195 Abb
Cetatea Sighisoara / Vasile Dragut / Bucuresti, 1968
DRAGUT, VASILE Dragos Coman maestrul frescelor de la ARBORE,Bucuresti, Editura Meridiane. 1969. Buckram. 37 p. 78 Plates in colours and bl/white
SUCEAVA, Roumanie, FRESCOS, Prof. Vasile Dragut (editor)Colloque sur la Conservation et la Restauration des Peintures Murales. SUCEAVA Roumanie, Juillet 1977.28 x 21,5 cm, 129 pp, coloured & b/w ill, publisher's cloth with d.w.§.
VASILE DRAGUT, VASILE FLOREA, DAN GRIGORESCU, MARIN MIHALACHE: Romanian Painting in Pictures,Bucharest, Meridiane Publishing House, 1971. First . 111 reproductions. 320pp plus colour plates.
Humor,Dragut, Vasile,Hardcover Date Published: 1973,Forty-three pages of English text plus 78 full page color and black and white plates of the interior and exterior paintings on the Humor Monastery
Monumente istorice Bisercesti din Mitropolia Moldovei si sucevei,Iasi: Editura Mitropolei Moldovei si Sucevei , 1974
DRAGUT VASILE La peinture murale de la Moldavie, Xve-XVIe siècle,Bukarest, 1983, 236 .pp, hard cover/dust jacket, 24 x 33 cm. illustrated (ca. 80 pages of full page colored plates), anthologie des reproductions de Petre Lupan, Traduit du roumain par Radu Creteanu ,by Dragut, Vasile, intro.
 
Vasile Dragut, Romanian Art, Meridiane, Bucuresti, 1984
DRAGUT, Vasile,ROMANIAN FOLK ART: 2050 Years Since the Creation of the Centralized and Independent Dacian State.Bucharest: The Council of Culture and Socialist Education, The Village and Folk Art Museum, 1980. 85 pp. [+ plates]. Trade paperback.
Dragut, Vasile and Petre Lupan. Moldavian Murals: From the 15th to the 16th Century. Bucharest: Meridiane Publishing House, 1982
Dragut, Vasile,Arta Crestina in Romania, Vol. V,Bucharest: Editura Institutului Biblic Si De Misune al Bisericii Ortodoxe Romane, 1989. 352 pp. incl. list of plates. In Romanian. 5th in a series on Christian (Byzantine) art & architecture in Romania (16th C.). 132 pl. with text.
Dragut, Vasile,Vasile Grigore: Antologie de Texte, Cronologie si Bibliografie de Lelia Pop,Editura Meridiane, 1985.
L'art de l'epoque brancoveanu / texte de Vasile Dragut ; photographies de Nicolae ... Middlesex, England ; New York, N.Y., U.S.A. : Penguin Books, 1988 ...

http://74.125.95.132/search?q=cache:H-sCIoetPGMJ:www.criminologie.ro/SRCC/CDs/2008/2008-02/P%2520252_260.doc+profesor+VASILE+DRAGUT&cd=9&hl=en&ct=clnk&gl=us

 

DESCIFRAREA INSCRIPŢIILOR MURALE MEDIEVALE.

CONTRIBUŢII CRIMINALISTICE[1]

 

 

Prof.univ.dr. Lucian IONESCU

Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir” Bucureşti

 

 

ABSTRACT

One of the basic problems the research of mural inscriptions found in old religious places is confronted with is the fact they are far from being clearly seen because of the colors that started to fade away, because of erosion or because of the impurities (the century old layers of smoke that practically covered and hid them to sight) that hamper their being correctly deciphered and read.

This paper is not supposed to speak about the forensic techniques used in revealing the fade- away inscriptions, which, in principle, are very similar with those used in the examination of the documents: images contrasting in color and brightness, use of infra red and ultra violet radiations, etc. In this particular case the interest of the author is focused on his personal experience achieved in the period 1977-1978 when he was given the chance to bring his contribution at examining the medieval patrimony within a multidisciplinary team of high class researchers. In this context it is presented the discovery of the unexpected elements in Strei and Râmeţ churches, which enabled the re-evaluation of the data known until late about the art, the culture and the Orthodoxy of the Transylvanian XIV-th and XV-the centuries were concerned.

 

În toamna anului 1975, cu prilejul dezbaterii privind necesitatea constituirii unui corp de instrumente de lucru cu valoare perenă în sistemul informaţional, menit să asigure mai buna cunoaştere a patrimoniului arhitectonic şi artistic a fost luată hotărârea ca un colectiv de istorici de artă din cadrul Direcţiei Patrimoniului Cultural Naţional să fie antrenat în cercetarea sistematică şi repertorierea picturilor murale de epocă medievală (sec. XIV-XV). Iniţiativa, concepţia şi coordonarea lucrărilor a aparţinut prof. Vasile Drăguţ, rectorul Academilei de Belle Arte de atunci.

Pornindu-se de la ideea că o pictură, inclusiv inscripţiile, este parte componentă a unui monument de arhitectură s-a optat pentru o investigare multidisciplinară. Ca urmare echipa a fost întregită cu un chimist specialist în tehnologia pigmenţilor şi cu un filolog slavist – paleograf pentru descifrarea inscripţiilor pictate în limbile slavonă şi greacă.

Contactul direct fiind indispensabil prima etapă a constat în citirea lor la faţa locului atât cât s-a putut. Condiţiile nu au fost întotdeauna optime. Pentru descifrarea inscripţiilor nu lipsa luminii de zi din interior şi nici amplasarea în locuri incomode pe pereţii bisericilor au constituit dificultăţi insurmontabile ci starea lor de conservare. O inscripţie parţial ştearsă sau chiar mutilată, de multe ori intenţionat, ridică probleme de interpretare dintre cele mai dificile. Uneori, dintr-o inscripţie incompletă pot fi restituite litere sau cuvinte dispărute. Cunoaşterea regulilor epigrafice, a formulărilor uzuale permite, în anumite cazuri, reconstituirea cu certitudine a lacunelor textului.

Dincolo de necesitatea reproducerii fotografice în scop lucrativ şi ilustrativ s-a preconizat recurgerea la mijloace speciale de iluminare fotografiere în speţă radiaţii din spectrul invizibil. Aşa s-a ajuns la solicitarea Laboratorului Central de Expertize Criminalistice a Ministerului Justiţiei (acum Institut) unde eram expert oarecum cunoscut în lumea artelor prin expertizele de semnătură de pe tablouri (în special Andreescu) şi prin autentificarea unicei lucrări de grafică executată şi titrată personal de Vincent van Gogh.

Dotarea tehnică din acea perioadă (1977-1978) era modestă şi departe de nivelul de performanţă actual. Pentru investigarea ansamblurilor de pictură murală am dispus doar de o sursă portabilă de ultraviolete (lampă cu lupă) şi de un vechi convertizor de imagine infraroşie, „reformat” din armată, la care se adăugau aparatele foto cu anexe, printre care filtre Kodak Wratten. Înarmaţi cu aceste instrumente, împreună cu colegul Dan Nicolae, am străbătut ţara, cercetând bisericile Crişcior, Leşnic, Ostrov, Peşteana, Ribiţa, Râu de Mori, Sântămăria Orlea, Strei, Streisângiorgiu, Zlatna, Corbii de Piatră, Densuş, Remetea, Râmeţ, Curtea de Argeş, Cozia, Bisericile de Cretă din Basarabi – Dobrogea şi mai târziu, Stavropoleos Bucureşti.

Experienţa a fost extraordinară ! Locuri izolate necunoscute, lucrul în întuneric de regulă noaptea, surse de electricitate îndepărtate şi chiar o anumită incomprehensiune tipică regimului comunist pentru o acţiune considerată ca având un caracter exclusiv religios. Dezamăgire în lipsa unor rezultate concludente dar şi o imensă satisfacţie la descoperirea unor elemente inedite, dintre care prezentăm două cazuri:

 

 

1. La biserica ortodoxă din satul Strei (Călan, jud. Hunedoara), atestată documentar 1377, considerată cel mai valoros ansamblu de picturi realizat sub autoritatea stilistică a goticului liniar – narativ, am izbutit să elucidăm definitiv numele meşterului – zugrav, şi anume GROZIE. Acesta figurează în inscripţia din altar, aflată în dreptul autoportretului care cuprinde şi pe Sfântul Nicolae:

 

              Grozie (fiul ?) meşterului Ivanis ... a pictat biserica ... ”

 

În acest fel s-a confirmat presupunerea lui Vasile Drăguţ publicată încă din 19651, dar contestată de unii cercetători. Totodată, s-a spulberat fantezista identificare a unui cavaler Ambrozie2, cât şi speculaţiile ulterioare de natură paleografică3.

 

 
 
 
 
 

2. Cel mai important rezultat obţinut de echipa de investigare, din care am făcut şi noi parte, îl constituie evidenţierea şi descifrarea completă a inscripţiei din biserica veche a mănăstirii Râmeţ (jud. Alba). Pentru a înţelege semnificaţia acestei descoperiri credem că nu sunt de prisos câteva consideraţii introductive.

Pe valea îngustă şi stâncoasă săpată de apa Geoagiului, în ramificaţiile dintre podişul transilvănean ale Munţilor Trascăului din Carpaţii Apuseni, se află un mic monument românesc păstrător până astăzi al unor importante pagini de istorie şi cultură autohtonă: biserica mănăstirii Râmeţ, cu hramul Adormirea Maicii Domnului şi Izvorul Tămăduirii. Loc de învăţătură – aici păstrându-se o veche şcoală românească – şi nu mai puţin loc de lupte sociale, monumentul a suferit în decursul vremurilor numeroase vicisitudini. Amintim numai evenimentele secolului al XVIII-lea când în decurs de câteva decenii s-a tras de două ori cu tunurile în zidurile sale.

„Întâia stricare”, cum notează pe un octoih un contemporan al evenimentelor, are loc în 1761 şi se datorează rezistenţaei românilor de a-şi păstra legea străveche, iar „a două stricare”, din 1785, faptului că locuitorii din împrejurimi participaseră la lupta pentru drepturi sociale şi naţionale, conduse de Horia, Cloşca şi Crişan4.

 

Şi acum frumoasa poveste a descoperirii.

Echipa din care făceam parte s-a reîntors în Transilvania în primăvara timpurie a anului 1978. la sfârşitul unei zile de cercetări prin câteva bisericuţe destul de îndepărtate una de cealaltă, sera târziu, înfriguraţi, obosiţi şi zdruncinaţi pe un drum pietros de munte am ajuns la mănăstirea Râmeţ, pitită într-un splendid defileu dominat de două stânci imense.

 

 

 

 

După o masă frugală de post ne-am apucat de lucru, fără prea mare entuziasm căci nu mai descoperisem nimic de la Strei unde avusesem satisfacţia relevării numelui pictorului Grozie. La acea oră de noapte chiar şi măicuţele ne priveau mai mult intrigate decât curioase.

 

Ce mai căutam? În fond se ştia că biserica veche a Râmeţului data din secolul al XV-lea. Anul 1487 fusese preluat de V. Drăguţ de pe o inscripţie în piatră exterioară de la intrarea în biserică, o transcriere a celei pictate în interior. Pe inscripţia de piatră figura că biserica a fost pictată prima oară în 1387, dar cum anul nu se potrivea cu anii de domnie ai craiului menţionat în aceeaşi inscripţie, Mateiaş (presupus a fi Matei Corvin), toţi cercetătorii în frunte cu Nicolae Iorga au crezut că este o greşală de transcriere a sutelor.

 

După chinuitoarea operaţie a derulării şi cuplării cablurilor electrice la sediul îndepărtat al mănăstirii am trecut la examinarea inscripţiei aflată pe al doilea strat de tencuială din pronaos utilizând o sursă de radiaţii ultraviolete. De citirea propriu-zisă se ocupa Monica Breazu, o excelentă slavistă acum la Paris. La un moment dat s-a luat cu mâinile de cap şi pur şi simplu au urlat: „Fantastic, incredibil, ce o să spună prof. Drăguţ ?”.

Ne-am bulucit cu toţii neînţelegând o iotă din semnele slavone care străluceau ca un diamant datorită fenomenului de fluorescenţă. Anul pictării era „6885” adică „1377” ! Am executat fotografii printr-o lupă de mare grosisment, cu aparatul foto din mână şi apoi de pe un trepied subţire care vibra încontinuu. O să iasă oare ceva ? Gâtuiţi de emoţie ne-am reîntors după miezul nopţii la Alba Iulia şi într-un „rest room” la hotel am developat filmul. Inscripţia apărea în toată splendoarea ei !

 

„6885” = 1377

 

Iată pisania în întregime pictată în stânga personajului reprezentând Sf. ierarh Grigore cel Mare: „Am scris eu mult păcătosul rob al lui Dumnezeu, Mihul adică Zugravul de la Crişul Alb, cu încuviinţarea episcopului Ghelasie în zilele lui Lodovic rege 6885 (1377) iulie 2. În prezent suntem deci siguri că inscripţia conţine anul 1377 şi că numele craiului este Ludovic d’Anjou (Lodovic), regele Ungariei, ulterior al Poloniei, între 1343-1382. De reţinut concordanţa dintre an şi nume .

 

S-a împlinit astfel dorinţa şi previziunea prof. V. Drăguţ despre care scria: „S-ar putea spune că cel mai emoţionant moment al acţiunii de repertoriere a fost prilejuit de lectura integrală a inscripţiei pictate din biserica mănăstirii Râmeţ (jud. Alba). Când, cu ani în urmă, descopeream această inscripţie, m-am împiedicat de dificultatea lecturii ultimelor patru rânduri, aproape complet şterse şi, ca atare, indescifrabile. Oricât de plauzibilă îmi păruse ipoteza pentru datarea picturilor de la Râmeţ convingerea că o lectură integrală ar putea fi realizată cu mijloace moderne mă urmărise de-a lungul anilor. Într-adevăr, supusă unui iluminat special, ceea ce nu se putea citi cu ochiul liber s-a putut descifra şi fotografia cu mare claritate”5.

Astăzi inscripţia de la Râmeţ poate fi aşezată în rândul celor mai importante documente epigrafice ale evului mediu românesc, suma de informaţie pe care ea le conţine fiind de-a dreptul impresionantă. Prin intermediul ei aflăm că în anul 1377 exista episcopat românesc în Transilvania în fruntea căruia se afla Ghelasie (şi nu Gheorghe) ctitor al picturilor de la Râmeţ, ştim că acesta era un excelent caligraf şi bun ştiutor de carte, ceea ce facilitează înţelegerea complexităţii stilistice şi iconografice a picturilor pe care le-a realizat”6.

Descoperirea a permis reevaluarea a o serie de date ale artei medievale româneşti. Pictura meşterului Mihu de la Râmeţ se situează printre primele ansambluri murale din ţara noastră. Pe de altă parte, inscripţia aruncă o altă lumină istorică asupra întregului secol al XIV-lea transilvănean.

Majoritatea mărturiilor materiale oferite de monumente despre viaţa socială şi culturală a românilor se referă cu precădere la regiunile de graniţă ale Transilvaniei, din Maramureş şi până la ţinuturile hunedorene şi bihorene. De această dată un monument, prin datele sale de arhitectură, pictură şi inscripţii ne vorbeşte de existenţa într-o regiune centrală a Transilvaniei (în epocă provincie a regatului maghiar) a unei societăţi româneşti trebuinţi şi cerinţe cultural-artistice elevate şi cu posibilitatea de a şi le satisface prin însuşi unul dintre membrii ei. Aşadar, fără să se apeleze la meşteri din afara fruntariilor, când chiar în sânul societăţii româneşti transilvănene se afla un Mihu de la Crişul Alb (Ţara Zarandului), artist autohton autentic ce putea să-i îndeplinească nevoile spiritual-culturale cu mijloacele unui meşteşug ancorat în universul artei bizantine. Inscripţia ne mai dovedeşte şi existenţa în secolul al XIV-lea a unei vieţi ecleziastice ortodoxe bine organizate, în care se integra şi arhiepiscopul Ghelasie, pomenit de meşterul Mihu.

Iată cum literele albe, aşternute de meşterul Mihu pe negrul cu nuanţe albăstrui ale fondului picturii, ne deschid o fereastră către epoca sa, oferindu-ne o seamă de cunoştinţe despre artă, cultură şi ortodoxia românească al secolului al XIV-lea.

Cât priveşte contribuţia nostră, a experţilor criminalişti, determinată în cazul de mai sus ea rămâne un prilej de satisfacţie profesională şi numai mai ales în condiţiile tehnice precare de atunci. Încă o dată se dovedeşte că pasiunea şi perseverenţa este un atribut a omului de ştiinţă criminalist.

 

Referinţe

 

1. Vasile Drăguţ – „Biserica din Strei”, SCIA nr. 2, 1965, p.316-317.

2. I.D. Ştefănescu – „La peinture religieuse”, Paris, 1932.

3. Ecaterina Ciucheza-Buculei – „Portretele constructorilor şi picturilor bisericii din Strei”, Bucureşti, 1975.

4. Liana Tugearu – „Monumentele, mărturii ale istoriei noastre”, România Literară nr. 1/1979 şi „Semnificaţia unei descoperiri”, Tribuna României nr. 150/1.02.1979.

5. Vasile Drăguţ – „Zugravul Mihu şi epoca sa”, 1966.

6. Vasile Drăguţ (coordonator), Cuvânt înainte (p. 13) în „Pagini de veche artă artă românească”, vol. V, Editura Academiei, Bucureşti, 1985.

 

 

255

 


[1] Comunicare prezentată la a III-a Conferinţă Internaţională Universitară de Criminalistică, Alba Iulia 3-5 iunie 2008

 

 

 

 

 

Recent Videos

1581 views - 1 comment
1616 views - 0 comments
1841 views - 0 comments
1450 views - 0 comments

Webs Counter