Era construită din două rânduri de ziduri din blocuri fasonate de calcar, legate între ele prin bârne solide de lemn încastrate în blocurile de piatră în nişte jgheaburi speciale săpate în piatră. Spaţiul dintre cele două ziduri de piatră se umplea cu pământ şi piatră neprelucrată. Bârnele aveau rolul de a menţine structura intactă şi a împiedica eventuale alunecări cauzate de distribuţia inegală a presiunii umpluturii pe zidurile de piatră. Din păcate, mai mulţi factori (precum trecerea timpului, nepăsarea) şi-au spus cuvântul, din cetate rămânând doar câteva fire şi bârne. Misterul cetății s-a născut odată cu descoperirea acestui acoperiș, care se înălța la circa 30 de metri spre cer. Se presupune că acoperișul avea un rol strategic militar pentru că altă explicația nu a fost găsită încă. Undeva prin anii ’70, când încă mai exista un basorelief pe care se puteau determina mai multe coordonate. Istoricii au început să se întrebe la ce folosea acest acoperiș și de cine se apărau pe calea aerului tracii? O legendă locală spune că triburile care au construit această cetate misterioasă au fost nevoite să-i atașeze și un acoperiș destul de gros de teama zeilor, care uneori îi mai pedepseau pentru că fie nu se supuneau ordinelor sau ofrandele aduse nu erau pe placul lor. Dar cine erau acești zei și cum se deplasau pe calea aerului?